Simona Maria Vrăbiescu Kleckner
Date personale
S-a născut la 7 martie 1927 în București.
Este descendenta unei ilustre familii boiereşti româneşti din Oltenia – ce a avut ca înaintaş pe Banul Baba Novac –, fiică şi, respectiv, nepoată a conf. dr. George Vrăbiescu*) şi a av. dr. Nicolae Vrăbiescu, remarcabili jurişti din perioada interbelică – doctori în Drept la Paris –, şi nepoată prin alianţă a marelui latinist prof. dr. Nicolae Herescu.
Confruntându-se, alături de întreaga familie, cu numeroase nedreptăţi şi persecuţii politice, sociale şi judiciare în patria sa căzută pradă comunismului bolșevic, în anul 1965, împreună cu soțul său Rudolf Kleckner, a emigrat în SUA, unde s-a afirmat ca o personalitate de talie internaţională a biblioteconomiei juridice şi, dând dovadă de un imens patriotism, s-a implicat activ în comunitatea românească şi slujirea cu devoţiune a intereselor majore ale României.
Educaţie și formare
Studii liceale la Liceul „Notre Dame de Sion” și la Școala Centrală de Fete, ambele din București.
Diplomă de licenţă la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti, 1949 – unde a studiat cu legendari profesori ca Istrate Micescu, Mihai Dodel Eliescu, Tudor R. Popescu, Alexandru Vălimărescu, George Dumitriu, Dorel Dumitrescu, Ion V. Gruia, George Strat, Aristide Basilescu, Ion N. Finţescu, Constantin Daşcovici, Mihai Oroveanu, Jean Vermeulen, Petrișor Viforeanu, Vintilă Dongoroz, George Vrăbiescu ş.a.
Masterate în Informatică la Columbia University, 1969 şi în Drept Internaţional Public la New York University, 1973.
Poziţii profesionale
Asociat curator la Biblioteca Juridică a Universităţii New York, 1969-1974;
Şefă a Bibliotecii Juridice a Organizației Națiunilor Unite (ONU), 1975-1986;
Şefă a Secţiei de Referinţe şi Bibliografii a Bibliotecii “Dag Hammarskjold” a ONU, 1986-1987;
Directoare a Bibliotecii Curţii Federale de Comerţ Internaţional a SUA, 1987-1996.
Recunoașteri în cariera profesională
I-a fost conferit Premiul “Joseph L. Andrew Bibliographical Award” de către Asociația Americană a Bibliotecarilor Juridici, “în semn de recunoștință pentru importanta sa contribuție la bibliografiile juridice” (4 Iulie 1984).
A fost catalogată ca “o bibliotecară de Drept demnă de remarcat” de prestigioasa Marquis Who’s Who Publications Board (1999/2000).
A primit o avansare în grad profesional din partea Curții de Comerț Internațional a Statelor Unite, “în semn de recunoștință pentru susținutele sale eforturi și excelentele sale realizări și ca apreciere publică pentru contribuțiile acesteia față de Curte” (28 martie 1990).
Activitate politică şi civică
Co-Preşedinte, din 1991, şi Preşedinte, din 1996, al organizaţiei Ad Hoc Committee for the Organization of Romanian Democracy (ACORD), comitet politic pentru promovarea și organizarea democraţiei în România, printr-o intensă activitate de lobby la Congresul SUA şi alte autorităţi americane, 1990-1998 – perioadă în care a întocmit rapoarte, rezoluții, memorii, petiții și corespondență referitoare la condițiile politice din România, relațiile externe ale României și politica Guvernului Statelor Unite cu privire la România.
Consilier Personal al Preşedintelui Emil Constantinescu pro bono, la Palatul Cotroceni, iunie 1999-decembrie 2000.
Activitate publicistică
Este autoare a numeroase articole și eseuri, multe dintre acestea publicate pe portalul JURIDICE și care pot fi accesate aici, precum și a următoarelor volume:
“O Mărturie Provocată, 1995-2000” – Bucureşti, Ed. Themis Cart, 2004, 399 p. – analiză a mandatului prezidenţial 1996-2000;
“Din Exil – Lobby în SUA pentru România. New York, 1990-1998“ – Bucureşti, Ed. Ziua, 2006, 423 p. – carte dedicată, după spusele autoarei – ce-i rezumă magistral întregul său crez de o viaţă: „memoriei tuturor celor care au luptat pentru ţară, tradiţie şi credinţă, celor care au murit şi celor care au supravieţuit în închisorile din România, precum şi românilor de pretutindeni care au păstrat obiceiurile strămoşeşti în exil şi s-au dedicat ţării”;
“Pe urmele mele în două lumi: România – SUA. Romanul unei vieţi – cronica unei epoci“ – Bucureşti, Ed. Curtea Veche Publishing, 2 vol., 2013-2014, 656 + 592 p. – memoriile autoarei – vol. I, “Libertate pierdută“, evocând perioada de dinainte de război și comunismul din țară, iar vol. II, “Libertate recâștigată“, reamintind eforturile și reușitele imigrației noastre din SUA; cartea a apărut și în limba engleză, sub titlul “The story of a life“, Publisher Page Publishing, 2015-2016 – vol. I, “Liberty Lost“, și vol. II, “Liberty Regained“;
“Pentru Ţară, din Exil“ – Bucureşti, Ed. Curtea Veche Publishing, 2018, 92 p. – o recapitulare succintă, în ordine cronologică, a remarcabilei activităţi din Exil desfăşurate de autoare, monografie bogat ilustrată cu fotografii inedite;
“Rolul trecutului asupra prezentului: SUA, România şi alegerile“ – Bucureşti, Ed. Curtea Veche Publishing, 2020, 120 p. – o radiografie a evoluţiei politicii interne şi externe a SUA şi a sistemului electoral american, cu referiri la aspecte ale vieţii politice din ţara noastră, dar şi a perspectivelor SUA şi României în anul pandemic şi electoral 2020;
“Urmările trecutului: Anii 1990-2008-2014-2022 și consecințe“ – București, 2023, 288 p. – o evocare a evenimentelor istorice de după 1989 și a politicii interne și externe a celor șase președinți americani din această perioadă precum și o analiză minuțioasă a cauzelor și evoluției conflictului dintre Federația Rusă și Ucraina, în contextul raporturilor geopolitice contemporane;
“Stânga americană, Trump, Biden și Orientul Mijlociu” – Bucureşti, Ed. Curtea Veche Publishing, 2024, 272 p. – o istorie a evoluției mișcării de stânga, socialist-progresiste, și etapelor socializării Americii – scrisă, potrivit autoarei, “din perspectiva unui om care a cunoscut comunismul din interior şi a suferit de pe urma acestei ideologii sociale” –, precum și o aprofundată analiză a mandatului Președintelui Donald Trump, a alegerilor din 2020 din SUA și a situației politice din Palestina, Israel și Iran, preliminariilor acesteia și rolului asumat de America în contextul actualelor tulburări din Orientul Mijlociu.
Decorații și distincții
Pentru meritele sale deosebite a fost decorată de Preşedintele Emil Constantinescu cu Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Comandor (2000), iar Majestatea Sa, Regele Românilor, i-a conferit Medalia Regele Mihai I pentru Loialitate (2008).
A primit Titluri de Cetățean de Onoare din partea Comunelor Bîrca și Terpezița, județul Dolj, și a Parohiei Radomirești, județul Olt.
În cadrul Galei JURIDICE.ro 2024, i-a fost conferită de Societatea de Științe Juridice o Diplomă de Apreciere, cu următoarea motivare: “Având o viziune trans-continentală asupra lumii, împărtășește cu noi în mod generos un secol de experiență, din perspectiva unui jurist care trăit în dictatură, democrație și bibliotecă. Pentru o perspectivă înțeleaptă asupra regulilor, Societatea de Științe Juridice își exprimă aprecierea față de minunata doamnă Simona Maria Vrăbiescu Kleckner.”
La Gala „Top 100 Români de Pretutindeni” desfășurată în cadrul RePatriot Summit 2024, pentru rezultatele sale profesionale remarcabile, i-a fost decernat un Trofeu de Excelență la Categoria „Serviciul Public și Legal”.
*) George G. Vrăbiescu (1892-1985) – doctor în Ştiinţe Juridice al Facultăţii de Drept din Paris, specializat în drept penal, membru al Societăţii Închisorilor şi a Legislaţiei Criminale din Franţa. În timpul studenţiei pariziene a publicat articole în serviciul Patriei în Tribune Roumaine. Ofiţer de artilerie combatant în Primul Război Mondial, decorat cu Crucea Comemorativă (1922) şi Medalia Victoria (1923) ale Marelui Război. A profesat avocatura în perioada 1915-1925. Conferenţiar la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucureşti (1926-1951 – când a fost disponibilizat de regimul comunist, împreună cu mulţi dintre colegii săi) – unde a predat drept procesual penal, inclusiv pentru studii doctorale, şi criminalistică, fiind coleg de catedră cu marii profesori şi cărturari Vintilă Dongoroz şi Vespasian V. Pella şi prieten apropiat al lui Istrate Micescu. A predat cursuri de specialitate și la Școala Superioară de Război (Academia Militară) precum și ofițerilor de la Jandarmerie. Membru şi Consilier Permanent al Consiliului Legislativ (1926-1948 – anul desfiinţării instituţiei de către regimul comunist), activând la Secţia I de Drept Public şi, în cadrul operei de unificare legislativă căreia i s-a dedicat, lucrând, sub coordonarea acad. Ioan Ionescu-Dolj şi alături de prof. Ioan Rădulescu, la proiectele Codurilor penal şi de procedură penală din 1936 (Codurile Carol al II-lea), intrate în vigoare în timpul ministeriatului la Justiţie al lui Valer Pop, şi pentru care a fost considerat coautor. A participat la conferinţele Asociaţiei Juridice Dissescu din cadrul Fundaţiei Carol I şi la şedinţele Cercului de Ştiinţe Penale (1922-1943). Pentru prodigioasa sa activitate profesională a fost decorat cu Ordinele Steaua României în grad de Ofiţer (1928) şi Comandor (1942) şi, respectiv, Coroana României în grad de Comandor (1936). După căderea Cortinei de Fier, a refuzat cu demnitate orice compromis cu noul regim impus de sovietici, inclusiv oferta de a lucra în cadrul nou înfiinţatului Institut de Cercetări Juridice, mulţumindu-se cu modesta sa pensie. În anul 1964 a donat valoroasa sa bibliotecă juridică Bibliotecii Centrale Universitare din Bucureşti. (A se vedea Simona Maria Vrăbiescu Kleckner – Cuvânt de prezentare şi conf. univ. dr. Lavinia Valeria Lefterache – Prefaţă, ambele la lucrarea antologică „George G. Vrăbiescu – Cursuri de Drept procesual penal şi de Criminalistică. Prelegeri, studii, articole, comentarii şi opinii juridice / Nicolae G. Vrăbiescu – Articole, comentarii şi opinii juridice, sociale şi politice” – București, Ed. Themis Cart, 2009, 808 p.)