Ovidiu-Marian Stoica
Am absolvit C.N. Gheorghe Lazăr din București în anul 2006 iar în 2010 Facultatea de Drept – Universitatea București. Între 2010 și 2011 am făcut cursurile de masterat în carieră judiciară (civil și penal), finalizate cu teza de disertație ,,Caracterul aleatoriu al unor contracte de vânzare”, sub bagheta Prof. Lucian Mihai. Tot în 2010 am fost admis în Baroul București, practicând pentru scurtă vreme și frumoasa profesie de avocat.
Între 2011 și 2013 am fost auditor de justiție la Institutului Naţional al Magistraturii, apoi procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște.
Din 2015 până în prezent sunt judecător la Judecătoria Curtea de Argeș, al cărei președinte am fost și pe care o iubesc. De aici sper să mă pensionez la 80 de ani.
Din când în când, datorită numelui, mă împinge talentul de scriitor. Am publicat „Potenţialul criminogen al unor acţiuni atipice la infracţiunea de omor” – Revista „Săptămâna Juridică”, nr. 44 din anul 2011; „Propuneri de lege ferenda pentru modificarea legislaţiei în materie penală” – Revista „Pandectele Săptămânale”, Editura ROSETTI INTERNATIONAL, nr. 4/2015.
Am participat încă din 2013 la schimburi de experiență internaționale individuale, de grup sau bilaterale (între instanțe) organizate de EJTN (European Judicial Training Network).
Mai întâi la E.N.M. (Ecole Nationale de Magistrature) și Tribunalul din Bordeaux, unde am învățat că actul de justiție cere timp, atitudine și transparență. C’est bon!
Apoi am fost timp de două săptămâni observator al colegilor de la judecătoria din Hellin, apoi peste 10 ani la instanțele din Albacete Spania, unde am învățat că stresul nu este o virtute, ci calmul . ¡No te preocupes hombre!
A urmat un schimb de grup împreună cu alți judecători europeni, timp de o săptămână, în Sofia – Bulgaria, unde am învățat despre birocratizare și neîncredere instituțională. Smerenia, pravila…
În schimbul de experiență din Berlin, la Amtsgericht Tiergarten, am învățat că judecătorul nu este un om umil și nici util ci e o putere în stat care nu cunoaște cuvântul ,,frică”. Achtung!
La Bolzano în Italia am învățat să nu mă plâng oricât de greu ar fi. Dolce far tutti!
La Tribunalul din Rotterdam și Dordrecht am învățat că digitalizarea este aproape și că timpul și respectul sunt cele mai importante resurse din care se hrănește justiția; la Viena, că poți fi filosof chiar dacă alegi să vorbești.
Cele mai multe le-am învățat la schimbul de lungă durată pe care îl desfășor timp de un an la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din Strasbourg, unde am cunoscut modul în care se văd sistemele judiciare naționale de la înălțimea Curții. Din nou întâlnesc resursele fără de care justiția nu poate exista: timp, încredere și respect.
După CEDO promit să îmi concentrez forțele în România, să scriu și mă implic activ în îmbunătățirea sistemului național prin orice mijloace, măcar că povestesc pe unde am umblat și ce am văzut.