Mihaela Mocanu

Sunt clujeancă, dar locuiesc și profesez la București.

Am terminat Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca în anul 2001, unde mai apoi mi-am continuat studiile masterale și pe cele doctorale și am susținut teza de doctorat cu titlul „Contractul de franciză” în toamna anului 2007, publicată la editura C.H. Beck.

Am intrat în Barou în anul 2004, iar în iunie 2006 am venit la București pentru a coordona echipa din cadrul Piperea si Asociații care a redactat/ avizat actele legislative reprezentând legislaţia secundară necesară implementării Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii în cadrul proiectului „Technical Assistance for The Revision of The Legislation on Health”, pentru Ministerul Sănătății.

Am transpus cunoștințele în domeniul francizei și într-un volum dedicat în primul rând antreprenorului, scris într-o manieră adecvată înțelegerii de către publicul larg pe care l-am denumit „Franciza, francizarea. Ghid practic” și care a apărut pe piață în 2013 și a fost prefațat de domnul Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței. Am publicat articole menite să explice francize pe înțelesul tututor celor interesați, deopotrivă juriști, antreprenori, jurnaliști în presa de business, consilieri în sfera afacerilor și am răspuns întrebărilor jurnaliștilor dornici să înțeleagă franciza. Lucrez constant cu consultanții în franciză de la Inventure| francize.ro împreună cu care nu doar îi sprijinim, ci îi și educăm pe cei care abordează franciza din poziția francizorului ori a potențialului francizat.

Lucrez independent însă le-am rămas recunoscătoare profesorului Gheorghe Piperea pentru colaborarea și îndrumarea pe care mi-a oferit–o de-a lungul anilor, înclusiv la momentul redactării tezei de doctorat, precum și avocaților de la Țuca Zbârcea și Asociații, care m-au primit alături de ei și mi-au împărtășit din știința lor.

M-am specializat în dreptul pieței de artă, un alt domeniu de nișă și de pionierat totodată. Consilierea actanților culturali este un domeniu pe cât de proaspăt, pe atât de delicat, care trebuie făcută cu înțelegerea, dar și temperarea pasiunilor stârnite de circulația produsului cultural și desigur, întru respectarea cerințelor legale. Am înmănunchiat răspunsurile la întrebările adresate mie de-a lungul ultimilor ani în analize ale textelor legale incidente cu punctarea unor soluții jurisprudențiale în cadrul unui demers mai amplu, de a pune bazele unei doctrine a dreptului artei în spațiul românesc.