Scurt CV, adică eliptic de o mare parte de conţinut, ca să mai glumim!

Născută în 1947 în Tara Beiuşului. Nu vă spun unde este Beiuşul, pentru că, ca orice beiuşean autentic, mă supăr dacă nu ştiţi!

Am făcut  liceul, evident la cea mai bună şcoală din această Tară (a Beiuşului, ca să nu credeţi că mă dau chiar aşa de mare), astăzi Colegiul Naţional Samuil Vulcan. Noi, beiuşenii, ne mîndrim de nu mai putem, că şcoala noastră a fost înfiinţată în anul 1828 de către Episcopul Samuil Vulcan din Oradea, care a fost un antecesor al lui Iosif Vulcan, cel care a publicat prima poezie a lui Eminescu Floare Albastră în revista orădeană Familia. Şcoala noastră a fost una dintre primele şcoli în limba romană, înfiinţate pentru românii din Ardeal. Episcopul Samuil Vulcan a fost român,mare cărturar iluminist,care împreună cu  corifeii Şcolii Ardelene au pregătit românii din Ardeal pentru Unirea cea Mare, înfiinţînd şi întreţinînd din bani proprii, şcoli în limba română, nelăsînd astfel să dispară limba şi cultura română din această parte de ţară. Dacă nu erau astfel de oameni, astăzi Transilvania era în Ungaria.

Am terminat Facultatea de Drept la Univ. Babeş Bolyai, Cluj  în anul 1971. Atît  colegii de liceu cît şi  cei de la facultate ne întîlnim în fiecare an  şi formăm o mică comunitate de intelectuali, cu preocupări similare şi  multă afecţiune.

La terminarea facultăţii am fost repartizată  ca avocat în Arad şi iată-mă tot aici.

Am doi băieţi şi patru nepoţi. Fiul cel  mare este  expert contabil, are două fetiţe, iar cel mai mic are doi băieţei, este avocat, lucrăm împreună, avem cabinetele asociate. Înainte de a face dreptul a făcut  şi Fac. de Relaţii Economice Internaţionale la Univ. de Vest  Timişoara, unde a făcut şi un doctorat.

Amîndoi am mai scris  cîte ceva şi în revista Dreptul. Nu ne putem lăuda cu multe lucrări. Eu am mai scris şi la Formula As, dar prea puţin. Profesia şi familia m-au confiscat. Acum Florin îmi mai preia din cauze, acasă sunt doar eu şi soţul meu şi am  mai mult timp pentru a scrie cîte ceva, aşa cum mi-am dorit dintotdeauna.

În anul 2011 cei de la Who is Who m-au înscris şi pe mine în lista „personalităţilor” din Romania. N-am prea înţeles eu pentru care merite, dar am zis fie, or fi auzit ei cîte ceva. Într-un oraş relativ mic, trebuie să găsească şi ei pe cineva.

Cam atît. Cred că ajunge. Nu spun mai mult!

Maria Bornea