Ioan-Aurel Pop

Este un istoric român, profesor universitar (din 1996) și rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj (2012-2020), membru titular (din 2010) și președinte (din 2018) al Academiei Române.

Activitate didactică

Primii ani de profesie (1979-1984) a predat istoria la Liceul industrial nr. 6 din Cluj-Napoca. Începând cu anul 1984, simultan cu înscrierea la doctorat, a devenit asistent universitar la Catedra de istorie a Universității „Babeș-Bolyai”. În 1992 a obținut gradul de lector universitar iar în 1996 pe cel de conferențiar universitar la aceeași catedră.

Din 1996, când obține titlul de profesor universitar, și până astăzi, Ioan-Aurel Pop a ocupat permanent aceeași funcție la catedra devenită, între timp, Departamentul de Istorie Medievală, Premodernă și Istoria Artei.

În anul 2001, când a fost ales membru corespondent al Academiei Române la vârsta de 46 de ani, a fost cel mai tânăr membru al acestui for. În anul 2010 a fost ales membru titular al Academiei Române

În anul 2012, Ioan-Aurel Pop a fost ales în funcția de rector Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și a fost reales în anul 2016.

Istoricul a participat la schimburi de experiență și a desfășurat activitate profesională în străinătate. Între 1991 și 1992 a fost profesor invitat (bursier Fulbright) la Universitatea din Pittsburg – Pennsylvania (SUA), din 1993 a deținut funcția de director al Centrului de Studii Transilvane din Clu, iar între 1994-1995 a fost director al Centrului Cultural Român din New York.

Între 2003 și 2007 a fost profesor asociat la Universitatea „Ca’ Foscari” și director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția, iar între 2012-2013 a fost profesor asociat la Universitatea din Trento.

loan-Aurel Pop a fost rector al Universității „Babeș-Bolyai” timp de 2 mandate, până în martie 2020, când funcția a fost câștigată de Daniel David.

Activitate publicistă

– Instituții medievale românești: Adunările cneziale și nobiliare (boierești) din Transilvania în secolele XIV–XVI, 1991
– Românii și maghiarii în secolele IX-XIV. Geneza statului medieval în Transilvania,ediția I-a (1996), ediția a II-a, revizuită și adăugită, tradusă în l. engleză, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca, 2003, 290 p.
– Geneza medievală a națiunilor moderne (secolele XIII–XVI), 1998;
– Națiunea română medievală: Solidarități etnice românești în secolele XIII–XVI, 1998;
– Românii și România: O scurtă istorie, 1998 (tradusă în engleză, italiană, germană, spaniolă);
– Istoria, adevărul și miturile. Note de lectură. Enciclopedică, București, 2002, 391 p. (ed.II – 2014)
– Contribuții la istoria culturii românești (cronicile brașovene din secolele XVII-XVIII), Dacia, Cluj-Napoca, 2003, 338 p.
– I Romeni e la Romania. Una breve storia,Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 276 p.+5 hărți. [traducere și note de Giuseppe Munarini]
– Los Rumanos Y Rumania. Una breve historia,Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 276p.
– Patrimoniul natural și cultural al României. Munții Apuseni, [ed. Ioan Aurel Pop, Marius Porumb], Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2004, 296p.
– Die Rumänen und Rumänien. Eine kurze Geschichte, Zentrum für Siebenbürgische Studien– Rumänisches Kulturinstitut, Cluj-Napoca, 2005, 278 p. plus 6 hărți.
– Istoria românilor, 2010.
– Biserică, societate și cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare și excludere, 2012.
– „De manibus Vallacorum scismaticorum…” Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary (The Thirteenth and Fourteenth Centuries), Editura Peter Lang, 2013.
– Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth-Century Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and Catholic Ideas, The Edwin Mellen Press, 2014.