Gheorghe Moroșanu

data naşterii: 21 martie 1953
locul nașterii: Hangu, jud. Neamț

Informaţii de contact
+40747258553
[email protected]

Scurtă autobiografie
– Născut la 21.03.1953, în comuna Hangu, judeţul Neamţ (în fundul lacului Bicaz, pe bune). Tatăl, originar din Maramureş, a fost plutaş pe Bistriţa; era un băutor fruntaş şi cam violent; mama, o intelecutală cu patru clase, care întotdeauna a citit mai mult ca mine. De la mama am preluat cinstea, generozitatea şi disponibilitatea extremă faţă de toţi oamenii (chiar inamici), cuminţenia în viaţa socială şi spiritul literar; de la tata, violenţa, tot extremă, dar numai în probleme de principii şi în lupta de idei.
– Strămutat cu casa şi familia la Piatra Neamţ, în 1959, în vederea construirii hidrocentralei de la Bicaz.
– Liceul “Petru Rareş” din P. Neamţ, 1972.
– Serviciul militar, oct. 1972 – febr. 1974, primul şoc.
– Multiple meserii manuale: operator chimist la CFS Săvineşti, fierar-betonist la şantierul Metrou Bucureşti, şofer la transporturi forestiere – UMTCF P. Neamţ. Acestea fiind practicate „cu carte de muncă”, în particular am exersat şi altele: fotograf, croitor, dactilograf (actualmente PC).
– Am parcurs ţara pe bicicletă; şi acum pedalez zilnic.
– După “universităţile” vieţii, la 28 de ani am început studiile juridice – Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, cursuri de zi (1981- 1985).
Am lucrat ca jurist timp de 4 ani în fosta agricultură cooperatistă – UJCAP Suceava şi Neamţ, apoi alţi cîţiva ani la diverse firme mari şi mici.
– După Revoluţie, scurtă perioadă jurnalist activ, la ziarul “Ceahlăul” P. Neamţ.
– Între 1991-1993, perioadă de semi-şomaj, în care am practicat taximetrie (există cîteva scrieri numite Taxi P) şi ceva jurnalistică privată: micBOSS, săptămînal, vreo 20 de numere.
– Din dec. 1995 judecător, iniţial la Judecătoria P. Neamţ, apoi la Judecătoria Bicaz, aproape de locul obîrşiei mele. Este, din toate experienţele mele, cea mai frumoasă şi mai tulburătoare meserie.
– Pensionat din justiţie la 1 ianuarie 2013.
– Sînt un tip “haios”: am fost reclamat la Ministerul Justiţiei pentru că stau cu picioarele pe birou şi am mers cu bicicleta prin oraş, la bustul gol şi cu şapca întoarsă. Am mai fost reclamat şi că scriu la ziare.
– Sînt sincer şi slobod la gură pînă la extrem. Dar cine îmi interceptează convorbirile pierde timpul, pentru că nu am făcut niciodată o convenţie mafiotă cu nimeni.
– Dintotdeauna mi-a plăcut să citesc şi să scriu. În clasa întîia, la prima întrebare “Ce vrei să devii în viaţă?”, pusă de învăţătoare, am răspuns fără ezitare: “Scriitor”.
– Încă nu am devenit oficial scriitor, dar m-am străduit, după cum urmează:
– În timpul studiilor (1982) am debutat cu proză la fostul SLAST, promovat cu mare entuziasm de către Alexandru Ştefănescu. (Sărut-mîna, naşule!) Ulterior, am colaborat la publicaţiile centrale conduse de Ion Cristoiu şi Cornel Nistorescu, în principal cu reportaje.
– Am debutat în volum, nu cu proză, ci cu Patronul & Juristul, carte care a cunoscut un frumos succes – trei ediţii a cîte 10.000 ex. la Editura Rentrop & Straton, a patra pe plan local, la Piatra Neamţ, a cincea pregătită zilele acestea (nov. 2013). E o carte de tehnică juridică, dar în care nu m-am putut abţine să nu strecor şi ceva proză.
– Debut adevărat în proză cu o carte semi-autobiografică, Metroul fără Ceauşescu (bilingvă: română-franceză): 2008.
– Am definitivat şi trei volume de însemnări despre ultima şi cea mai dragă profesie a mea, parţial apărute în presa centrală şi locală: Judecător de serviciu (1), Judecător de serviciu (2), Dacă aş fi ministrul justiţiei. Mai sînt şi altele: un scenariu inspirat din tema Metroului, un volum de proză, unul de reportaje, un roman despre corupţia în justiţie (mereu în lucru), alte începuturi şi proiecte.
– Şi o carte-reper, sau jalon: Curiculum vitae 1/2, în care povestesc ce am trăit pînă acum (ca să adun material pentru scris) sperînd ca măcar de acum încolo să „trăiesc” mai puţin, ca să scriu mai mult.
Alte lucrări juridice:
– Patronii şi Organele constatatoare (ale contravenţiilor) – în lucru.
– Legile pămîntului – între mafie şi indolenţă, carte care, sînt sigur, ar îmbogăţi un editor, vînzîndu-se numai prin titlu şi importanţa tematicii la nivel naţional. Este în curs de elaborare.
– Le litige commercial international – du contrat a l’exequatur (în franceză sau bilingvă), lucrare de diplomă a unui curs de drept comercial internaţional, urmat la Bucureşti cu profesori de la Sorbona.
– O mulţime de alte proiecte, care vor alcătui, împreună cu cele de mai sus şi de mai jos, Fabrica de cărţi GM.
– Cea mai mare şi mai importantă carte juridică este o lucrare imensă de enciclopedia legislaţiei, numită Lex Index “Mica Europă”, la care am lucrat 10 ani şi din care am rămas cu Mişcarea legilor, partea referitoare la toate modificările, completările şi abrogările din sistemul nostru legislativ. Lucrarea este abandonată, dar mi-a dat idei pentru o iniţiativă de propunere de restructurare a stufosului nostru sistem legislativ.
– Menţiune specială: membru fondator la Societatea pentru Justiţie – SoJust (Grupul de la Lăpuşna). Mai nou, situaţie incertă în SoJust: nu ştiu dacă mai există, nu ştiu dacă mai sînt membru, nici dacă mai vreau să fiu membru.

– Maxima preferată:
Decît filozof răpciugos, mai bine măgar sănătos.

– Am avut o experienţă franceză care mi-a schimbat viaţa şi concepţia despre viaţă. Am multe relaţii cu persoane de o bună calitate intelectuală, mai ales din zona Strasbourg, dar şi din toată Franţa, relaţii pentru valorificarea cărora am constituit Asociaţia Mica Europă. Am făcut trei numere din publicaţia bilingvă Mica Europă/La Petite Europe, întreruptă la terminarea fondurilor. O voi relua curînd pe un site Internet.
– Evident, franceză fluent, scris, citit, vorbit, visat, pe bune.
– În engleză, am o pronunţie de lord, dar nu vorbesc fluent.
– La limba arabă sînt cam în clasa a treia, graţie bunului meu prieten irakian Badraldin Hazim Shakir (la ei, în primii trei ani de şcoală se învaţă alfabetul, deci scrisul.)
– Şi o primă carte pe chestia relaţiilor franco-alsaciene: 10 jours en Alsace: Strasbourg, Erstein, Rieqwihr.

– După „eliberare”, m-am înscris în PNL, în urma unei dureroase „deliberări” ideologice, avînd în construcţia mea intimă o combinaţie între liberalism şi social-democraţie: ideile de bază ar fi libertatea deplină de opinie şi iniţiativă, combinată cu o grijă extremă faţă de cei oropsiţi, inclusiv faţă de cei mai “răi”, care, în opinia unora, nu merită această grijă: cerşetori, handicapaţi, alcoolici, oameni şi cîini vagabonzi etc.
– Sînt un om cu mari disponibilităţi pentru viaţa socială şi de colectiv, pentru lucrul în echipă. Cu mine se negociază uşor şi se iau hotărîri operativ. Cel mai mult urăsc meschinăria şi promovarea cu obstinaţie a interesului personal în dauna altora.
Handicapuri:
– nu ştiu să înot;
– nu strălucesc în organizare personală şi punctualitate;
– mi-e frică să zbor cu avionul.
– Împătimit al computerului, nu ca scop, ci ca mijloc: cînd voi putea, tot ce-mi aparţine va fi într-un laptop dotat cu de toate şi legat multiplu cu toată lumea. Eventual, într-o maşină-birou cu care să merg peste tot, lucrînd în orice condiţii.
– Sînt un mare cultivator al prieteniei. Enumăr trei prieteni:
– Flavius BAIAS, prietenul cel mai mare, total, la nevoie singurul.
– Dr. Dan-Vlad FILIMON, cel care mă învaţă de toate şi îmi dă răspuns la toate.
– Ghiţă HIBOVSCHI, literar, spiritual, mare valoare.
– Am în proiect un Muzeu al prieteniei, într-o casă memorială pe care vreau să mi-o pregătesc singur (la Hangu) şi în care, un timp, voi fi exponat viu. Nu uita!
– Cînd va fi să nu mai fiu, vreau să mi se scufunde urna cu cenuşă în mijlocul lacului Bicaz, în acordurile Bolero-ului de Ravel.
(Aici avem o problemă: stareţul de la Schitul Bolătău – Hangu, un loc mirabil, unde am trăit cu străbunicul Haralambie Bejan jumătate de an ca pustnicii, mi-a spus că ortodoxia nu agrează incinerarea; că îmi pregăteşte el la schit un loc frumos, cu multă verdeaţă şi flori cît încape. Mă tentează ideea.)