Corneliu Mititelu

Eu am devenit inginer în 1995. Atunci se făcea stagiatura 2 ani și abia după încă 5 ani puteai să faci un master. Recunosc ca MBA-ul finalizat în 2002 mi-a schimbat complet traiectoria profesională. Pe lângă multe cursuri profesionale în diverse domenii, am absolvit și facultatea de drept din Iași, care mi-a înrădăcinat adânc/stabilit principiile de viață/drept.
Din păcate meseria de practician în insolvență a apărut foarte recent, în jurul anului 2000, neexistând o tradiție profesională.

Din nu știu care motive la un moment dat s-a considerat că inginerii nu sunt demni de această profesie, ba mai mult prin 2006 s-a considerat că statutul de avocat îți oferă cunoștințe de evaluare, contabilitate – financiar, chiar marketing și management, astfel încât nu mai trebuie să dea examen de admitere în profesie…e suficientăo cerere scrisă.

Cum școala tranziției de la economie socialistă la economie de piață, școala vietii, abundă de lucruri inexplicabile, în 2006 s-a decis că tot ce are legatură cu numirea (alegerea) și confirmarea practicianului în insolvență nu mai este atributul judecătorului sindic, ci al creditorilor, debitorilor, care îți stabilesc și remunerația.

Eu ca și proaspăt absolvent de MBA am ales sa devin un fel de “manager de criză” adică practician în insolvența, dupa trecerea examenului de practician.
Menționez că toți ceilalți colegi MBA nu mai sunt demult în țară, ei lucrând ca manageri la diferite firme multinaționale în afara țării.

Incă din copilarie, poate datorită contextului, mi-a placut ideea de dreptate. Cum practicianul la vremea aceea era “mâna lunga a justiției” era cel care informa instanța despre situația reală din întreprindere, propunea și implementa măsuri pentru salvarea/minimizarea pierderilor a fost ceea ce îmi doream și eram pregătit să fac.

Același lucru îl fac și în prezent, dar nu pot să nu observ degradarea continuă a meseriei în favoarea creditorilor – debitori care stabilesc plata și mai sunt puțini cei care (pe cale de dispariție) și-au pastrat principiile (coloana vertebrală) și informează corect instanța și toate parțile de situația exactă din dosar, știind că ADEVARUL SUPARA și poate cauza supărarea creditorilor – debitori, ce pot determina excluderea din dosar.

Totuși se observă o îmbunătațire a economiei, o mai bună știință a întreprinderilor, o scădere a insolvenței și suntem mândri că prin consultanța oferită, la nivel de țară, ne-am adus contribuția și noi la o viață mai bună în România.