Alexandru Herlea

Date personale

Alexandru Ion Herlea s-a născut la 11 octombrie 1942, la Brașov, într-o familie transilvăneană prezentă de mai multe generaţii în viaţa culturală, religioasă şi politică a României.
Tatăl său, Alexandru A. Herlea, doctor în Drept și Științe Economice, profesor de Drept Civil și de Istorie Economică, avocat și ziarist, a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc, în 1949 şi în 1959 fiind arestat şi condamnat politic, în două procese, la 25 de ani de muncă silnică.

Este căsătorit din anul 1971 și are 1 copil.

În 1972, a emigrat în Franţa, iar din 1977 a obținut cetățenia franceză – fiind cunoscut în Franța ca Alexandre Herléa.

Studii și formare

A absolvit, la Brașov, Școala Elementară „Johannes Honterus” (gimnaziu superior evanghelic), cu predare în limba germană, Liceul (actualmente Colegiul Național) „Unirea”, unde, în 1960, a susținut bacalaureatul, și Facultatea de Mecanică – Secția Automobile și Tractoare – a Institutului Politehnic, unde, în 1965, a obținut diploma de inginer mecanic.

În 1977, la Școala de Studii Avansate în Științe Sociale (École des Hautes Études en Sciences Sociales – EHESS) & Conservatorul Național de Arte și Meserii (Conservatoire national des arts et métiers – CNAM) din Paris, a obținut titlul de doctor în Istoria Științei și Tehnicii, cu o teză privind motoarele cu ardere internă.

În anii 1978-1979, ca bursier, a efectuat studii post-doctorale în Statele Unite ale Americii, la Universitățile Princeton, Harvard și Pennsylvania precum și la Institutul Smithsonian.

În 1993, la Universitatea Paris XI-Sorbonne (Paris-Sud, actualmente Paris-Saclay), a obținut abilitarea de a superviza cercetarea științifică („habilitation à diriger les recherches en sciences” – HDR), diplomă de docențiat care i-a conferit dreptul de a conduce doctorate.

Vorbește curent limbile germană, engleză și franceză.

Activitate profesională și academică

A fost repartizat în București, la Întreprinderea „IRGU”, unde a lucrat timp de doi ani (1966-1969), iar după absolvirea cursurilor de pedagogie ale Institutului Politehnic din București (actualmente Universitatea Națională de Știință și Tehnologie Politehnica București) a devenit profesor de cultură tehnică (1969-1972) la Grupul Școlar „23 August” (actualmente Colegiul Tehnic „Dimitrie Leonida”).

Din 1972, după ce a emigrat în Franţa, a început o carieră universitară impresionantă în domeniul tehnicii, activând în învățământul superior.

Din toamna aceluiași an, a devenit asistent cercetător la CNAM din Paris, iar, din 1987, conferențiar universitar titular, specializat în Istoria Științei și Tehnicii, predând în paralel ca profesor asociat la Școala Centrală (Ecole Centrale des Arts et Manufactures) din Paris – ECP și la Universitatea Tehnologică din Michigan (Michigan Technological University – MTU) din SUA, iar ulterior profesor universitar titular la Institutul Politehnic (L’Institut Politechnique) Sevenans –IPS, aici fiind și director de departament.

Din 1995, este profesor universitar titular la Universitatea de Tehnologie (Université de Technologie) din Belfort-Montbéliard – UTBM, unde a fost și membru al directoratului universității –director de relații internaționale, calitate în care a inițiat și dezvoltat relații de colaborare cu universități de pe cele cinci continente, acordând o atenție deosebită celor cu universitățile din România.

În 2011, s-a pensionat, devenind profesor emerit și continuând să conducă doctorate și studii aprofundate (DEA), având în total peste 20 de teze de doctorat si memorii DEA pe care le-a condus.

A fost ales membru corespondent și membru titular al mai multor societăți academice din România și alte țări, ocupând adesea poziții de răspundere în cadrul acestora: Academia Română – Comitetul Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii (CRIFST); Academia Internațională de Istoria Științei (Académie Internationale d’Histoire des Sciences – AIHS), Comitetul pentru Lucrări Istorice și Științifice (Comité des Travaux Historiques et Scientifiques – CTHS), Comitetul de Informare și Legătură pentru Arheologie, Studiul și Valorificarea Patrimoniului Industrial (Comité d’Information et de Liaison pour l’Architecture, l’Etude et la Mise en Valeur du Patrimoine Industriel – CILAC), în care a fost și membru al Consiliului de Administrație (1987-1997), Societatea Franceză de Istoria Științei și Tehnologiei (Société Française d’Histoire des Sciences et des Techniques – SFHST) și Asociația Franceză a Scriitorilor Științifici – Mișcarea Universală pentru Responsabilitate Științifică (Association des Écrivains Scientifiques de France – Mouvement Universel de la Responsabilité Scientifique) din Franța; Societatea Newcomen (The Newcomen Society) din Marea Britanie; Academia de Științe din New York (The New York Academy of Sciences), Societatea pentru Istoria Tehnologiei (Society for the History of Technology – SHOT), unde a fost și membru al Consiliului Consultativ (1986 – 1991), și Academia Româno-Americană de Arte și Științe (American Romanian Academy of Arts and Sciences) din SUA precum și Comitetul Științific al Centrului Internațional de Formare Europeană (Comité Scientifiques de Centre International de Formation Européenne – CIFE), unde este și membru al Consiliului Științific, Comitetul Internațional pentru Istoria Tehnologiei (International Committee for the History of Technology – ICOHTEC), unde a ocupat funcțiile de trezorier (1993-1997), vicepreședinte (1997-2001) și președinte (2001-2005), și Societatea Europeană pentru Formarea Inginerilor (Société Européenne pour la Formation d’Ingénieurs –SEFI).

A susținut numeroase cursuri și conferințe și a participat la peste 100 de congrese, simpozioane și seminare de cercetare în universități şi centre de cercetare din România, Franța, Germania, Marea Britanie, Austria, Elveția, Spania, Statele Unite, Canada.

Este și consilier științific pe probleme de muzeologie tehnică și arheologie industrială, colaborând la realizarea a peste 25 de expoziții, îndeosebi la Muzeul Național de Arte și Meserii (Musée National des Arts et Métiers – MNAM) și la Muzeul „Orașul Științei și Industriei (Cité des Sciences et de l’Industrie – CSI)” din Paris precum și la Muzeul Tehnic al Landului (Landesmuseum für Technik und Arbeit) Baden-Württemberg din Mannheim, Germania, unde a fost și membru al Consiliului de Administrație (1993-1998).

Funcții publice

Din 11 decembrie 1996 până în 22 decembrie 1999, a fost Ministrul Integrării Europene în Guvernul României şi a participat la deschiderea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană.

Din 2000 până în 2001, a deținut funcția de ambasador, şef al Misiunii României pe lângă Uniunea Europeană.

Din 2006, a devenit expert străin al Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Superior (ARACIS).

Activitate politică și civică

Înainte de 1989, a fost membru al Partidului Național-Țărănesc (PNȚ) în exil (începând din 1972) și al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL) – în perioada 1987-1989, fiind vicepreședinte al Filialei Franța a UMRL.

Din 1990, a devenit membru al conducerii Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD), iar, între 1990 și 1994, președinte al Asociației „Acțiune pentru Democrație în România (Action pour la Démocratie en Roumanie – ADER)”, Filiala Franța a PNȚCD.

În 1998 și 2000, a fost ales și, respectiv, reales vicepreședinte al Internaționalei Democrat-Creștine (IDC).
În perioada 2002-2009 a fost membru al Comitetului Executiv al IDC, responsabil cu țările din Europa Centrală și de Est.

În paralel cu activitatea politică şi ştiinţifică, a fost permanent preocupat de legăturile culturale dintre România şi Franţa.
Astfel, în 1991, a înființat Asociația „Solidaritate Universitară Franța-România (Solidarité Universitaire France-Roumanie – SUFR)”, al cărei fondator și secretar general este.

Din 2011, este preşedintele Asociaţiei „La Maison Roumaine (Casa Românească)” din Paris – înființată în 1982 și recunoscută în Franța, în 2012, ca societate academică –, a cărei activitate promovează și susţine relaţiile româno-franceze prin organizarea și participarea la numeroase conferinţe, simpozioane și dialoguri pe teme de interes pentru istoria şi cultura celor două ţări.

Activitate publicistică

Este autor, coautor sau editor al următoarelor cărți:

– „Études pour un traitement automatique des sources en histoire des techniques (Studii pentru prelucrarea automată a surselor în istoria tehnologiei)” – Centre de Documentation d’Histoire des Techniques (CDHT) & Conservatoire National des Arts et Métiers (CNAM), Paris, 1975;

– „Histoire générale des techniques – Les techniques de la civilisation industrielle: énergie et matériaux (Istoria generală a tehnologiei – Tehnologiile civilizației industriale: Energie și materiale)”, 1-ère edition – Presses Universitaires de France (PUF), Paris, 1978;

– „Grand Quid – Les Machines (Marele câștig – Mașinile)” – Robert Laffont, Paris, 1981;

– „Le Livre Mondial des Inventions (Cartea mondială a invențiilor)”, 1-ère edition – Paris, 1984;

– „Les Moteurs (Motoarele)” – PUF, Paris, 1985;

– „Europa Moderna (Europa Modernă)” – Electa Spa, Milano, 1987;

– „History of Scientific Instruments (Istoria instrumentelor științifice)” – R. Turner Books Ltd, London, 1989;

– „Science-Technology Relationships (Relațiile știință-tehnologie)” – San Francisco Press, 1993;

– „Technique – L’Encyclopédie Axis (Technică – Enciclopedia Axis)” – Hachette, Paris, 1994;

– „L’Energie Solaire en France. Actes des 118e Congrès, Pau, 1993 (Energia solară în Franța. Lucrările celui de-al 118-lea Congres, Pau, 1993)” – Comité des Travaux Historiques et Scientifiques (CTHS), Paris, 1995;

– „Materials: Research, Development & Applications (Materiale: Cercetare, Dezvoltare și Aplicații)” – Brepols, Bruxelles, 2002;

– „Aviație și Politică – O Istorie Comentată a Aviației Române” – Saeculum, București, 2007;

– „La muséologie scientifique et technique (Muzeologie științifică și tehnică)” – CTHS, Paris, 2023;

– „Dialoguri esențiale din exil” – Polirom, Iași, 2025.

A scris câteva zeci de studii, articole și comunicări științifice, publicate în diferite reviste de specialitate: „Usine Nouvelle”, „Technology and Culture”, „Revue d’Histoire des Sciences”, „Culture Technique” ș.a.

A fost membru al mai multor comitete de redacție / editoriale la diferite reviste și periodice de specialitate precum: „Romanian Journal of International Affairs”, „Ingineria Automobilului”, „History of Technology”, „Bulletin de la SFHST” ș.a.

A realizat și publicat un mare număr de analize, eseuri, interviuri politice, recenzii și cronici și a participat la emisiuni de radio și televiziune atât în România, cât și în Franța.

Distincții și onoruri

A primit următoarele ordine, decorații, distincții și titluri:

În România:

– Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (2000);

– Ordinul „Gogu Constantinescu” în grad de Comandor al Societății Inventatorilor din România (2006);

– Diploma de Onoare a Uniunii Juriștilor din România (1996);

– Profesor Onorific (2003) și Doctor Honoris Causa (2005) al Universității „Transilvania” din Brașov;

– Profesor Honoris Causa al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (2017);

– Premiul de Excelență (Prix de L’Excellence), acordat (2007) în cadrul Congresului Profesorilor și Studenților Franco-Români (Congres des Cadres et Étudiants Franco-Roumains).

În Republica Moldova:

– Premiul „Inima de Aur”, acordat de Fundația pentru Democrație Creștină din Chișinău (2005).

În Franța:

– Ordinul Naţional al „Legiunii de Onoare (La Légion d’Honneur)” în grad de Cavaler (1997) și Comandor (1999);

– Ordinul „Palmelor Academice (Les Palmes Académiques)” în grad de Cavaler (2008), conferit de Ministerul Învățământului Superior și Cercetării Științifice (Ministère de l’Enseignement Supérieur et de la Recherche);

– Medalia de Argint a „Societății pentru Încurajarea Progresului (Société d’Encouragement au Progrès)” (1989).

În Belgia:

– Ordinul „Meritul pentru Inovație (Mérite de l’Invention)” în grad de Cavaler (2006), conferit de Camera Inventatorilor din Belgia (Chambre Belge des Inventeurs).

În Germania:

– Premiul „Economia socială de piață (Soziale Marktwirtschaft)” (1997), acordat de Clubul de Politică Economică (Wirtschaftspolitischer Club) din Berlin.