Adrian Severin s-a născut la București pe data de 28 martie 1954.

A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București în 1978 și a devenit doctor în drept al aceleiași Universități în 1987. A urmat cursuri post-universitare în domeniul dreptului de proprietate industrială, dreptului comerțului internațional, managementului și marketingului organizate de Universitatea din București, Academia de Studii Economice din București, Universitatea din Timișoara și Business University School din Londra.

După ce, în intervalul 1978-1986, a lucrat în comerțul exterior ca jurisconsult la Institutul român de consulting „Romconsult”, a intrat în învățământul superior, funcționând până în prezent, cu o întrerupere de numai un an (1997-1998), ca lector universitar, conferențiar universitar și apoi profesor universitar de drept al comerțului internațional, drept civil și comercial comparat, drept internațional public și construcție europeană la Academia de Studii Social-Politice, Universitatea din București, Școala Națională de Studii Politice și Administrative (la înființarea căreia a contribuit) și respectiv Universitatea „Titu Maiorescu” din București.

A fost viceprim-ministru și ministru pentru reformă, relații și informații publice în perioada 1990-1991 (Guvernul Roman), Președinte al Agenției Naționale de Privatizare și Dezvoltare a Întreprinderilor Mici și Mijlocii în perioada 1991-1992 (Guvernul Stolojan), precum și viceprim-ministru și ministru al afacerilor externe în perioada 1996-1997 (Guvernul Ciorbea).

În perioada 2000-2004 a fost Președinte și Președinte-emerit al Adunării Parlamentare a OSCE, în perioada 2004-2006, Raportor special al ONU pentru situația drepturilor omului în Belarus, iar în perioada 2004-2007, Președinte al Sub-comisiei pentru afaceri externe al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. În perioada 2002-2003 a fost membru al Convenției pentru viitorul Europei.

Din 1990 și până în 2007 a fost deputat în Parlamentul României, iar din 2007 până în 2014, membru al Parlamentului European. Ca europarlamentar a fost vicepreședinte pentru politica externă, de securitate, apărare și extindere a Grupului Socialiștilor și Democraților (2009-2011), Președintele delegației PE pentru relațiile cu Ucraina (2007-2009) și Raportor permanent al PE pentru relația cu Rusia (2009-2011).

Din 1987 și până în 2010 a fost membru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional a României, între 2008 și 2010 îndeplinind și funcția de Președinte al acesteia. Totodată a fost membru al Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera Internațională de Comerț de la Paris, membru al American Arbitration Association și membru al Curților de arbitraj ale Sloveniei și Maltei.

Ca analist politic și jurnalist a publicat câteva mii de articole în diverse ziare și reviste din România și din străinătate. De asemenea este autor, coautor sau coordonator al mai multor cărți din domeniul politologiei, geo-politicii și dreptului, dintre care pot fi amintite „Subiectele colective de drept în România” (Ed. Academiei, București, 1981), „Lacrimile dimineții – slăbiciunile Guvernului Roman” (Ed. Scripta, București, 1995), „Law in Greater Europe – Towards a Common Legal Area” (Ed. Kluwer, Haga, 2000) „Locurile unde se construiește Europa” (Ed. Polirom, Iași, 2001), „Un concept românesc asupra viitorului UE” (Ed. Polirom, Iași, 2001), „Elemente fundamentale de drept al comerțului internațional” (Ed. Lumina Lex, București, 2005).